"Carrie este o adolescentă timidă şi retrasă, care, din copilărie, îndură persecuţiile şi ironiile colegilor de clasă. Umilinţele la care o supun devin o tortură din care simte că nu mai poate ieşi. Mai mult, este şi victima fanatismului religios al mamei sale, o fiinţă violentă, brutală. Când disperarea ajunge la apogeu, Carrie îşi descoperă o putere înspăimântătoare - telekinezia - ce-i oferă darul răzbunării: poate să mişte, să arunce, să zdrobească şi să incendieze orice de la distanţă."
Anotimpul rece este perfect pentru cărţi şi filme de genul thriller, mistery, horror. O carte nemuritoare, foarte bine scrisă şi cu un mesaj puternic este "Carrie", primul roman al lui Stephen King. De obicei, când citeşti cărţile lui King nu ştii ce preferi mai mult: să stai în mână cu o cană de ceai fierbinte, sau cu un satâr - pentru că autorul american are un stil unic de a scrie încât te face să-ţi intre frica pe sub piele. Deşi, "Carrie" pare că are puterea de a te speria, mesajul transmis prin această poveste bate frica!
Cartea este în principal un exerciţiu de imaginaţie: Cum ai reacţiona dacă ai fi în pielea lui Carrie? Şi o altă întrebare interesantă, la care vei afla răspunsul mai târziu, este: Cum ai controla o persoană cu puteri telekinetice?
Cred că toţi am fost în pielea lui Carrie, la un moment dat, iar asta ne face să empatizăm cu ea încă din primele pagini. O fată de 17 ani, care a fost toată viaţa batjocorită de colegii de la şcoală şi traumatizată zilnic de mama sa, o femeie nebună, o fanatică religioasă şi agresivă.
Chiar dacă pare că trăieşte zilnic în iad, situaţia pare să se schimbe la un moment dat, apărând o fărâmă de bucurie în viaţa fetei. Cu toate acestea, Carrie este în permanenţă sceptică, deoarece situaţiile inconfortabile prin care a trecut de-a lungul timpului, au făcut-o să credă că nu există noţiunea de bine. Şi scepticismul ei nu a fost în van...
Modul în care reacţionează Carrie spre finalul romanului este exact primul impuls pe care îl avem cu toţii atunci când suntem răniţi (fizic sau mental). Parcă te face să strigi cu vocea minţii "Good girl! Do it 'till the end!" şi să nu compătimeşti niciun alt personaj, cu excepţia ei.
Cu toate acestea, răspunsul celei de-a doua întrebări, pe care nici specialiştii din roman nu l-au găsit, este unul foarte simplu: Bunătatea este cheia. Şi cred că asta a fost intenţia lui King de la bun început: să ne facă să înţelegem că prin bunătate putem evita multe tragedii. Iar acest lucru face ca romanul să fie un must în orice bibliotecă!
Sfat: Dacă vă hotărâţi să citiţi cartea, nu achiziţionaţi această ediţie, deoarece are o traducere execrabilă, şi este o cruzime să rataţi o carte atât de bună doar pentru că cineva a fost iresponsabil.
În caz că nu doriţi să citiţi romanul, dar v-aţi uita la un film neclişeic cu adolescenţi , aveţi două opţiuni să faceţi cunoştinţă cu Carrie: varianta din 1976 sau cea din 2013. Eu am să vă las un clip cu trailerul celui mai recent film. Vizionare plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu